Intrebari frecvente

Aritmia cardiacă reprezintă un grup de afecțiuni în care bătăile inimii sunt neregulate, prea ”leneșe” sau prea rapide. Aritmiile apar atunci când semnalele electrice coordonează bătăile inimii nu funcționează corect. Pentru o persoană cu o inimă sănătoasă, această ar trebui să aibă o frecvență cardiacă între 60-100 bătăi pe minut în timpul odihnei.

Multe aritmii cardiace sunt inofensive. Cu toate acestea, dacă acestea sunt deosebit de anormale sau sunt rezultatul unei inimi slabe sau deteriorate, aritmiile pot provoca simptome grave și chiar potențial letale.

Aritmiile sunt împărțite în: bradicardie (bătaie înceată a inimii), tahicardie (bătăi rapide), fibrilație (bătăi neregulate).

Unele aritmii nu au simptome associate cum ar fi amețeala, problemele de respirație și palpitațiile.

Lipsa de exerciții fizice, o dietă săracă și alte obiceiuri nesănătoase pot avea efecte negative de-a lungul anilor. Indiferent de vârstă dumneavoastră trebuie să știți că există niște pași simpli pentru a preveni bolile cardiovasculare.

Alegeți un plan de alimentație sănătoasă. Alimentele pe care le consumați pot scădea riscul de apariție a bolilor de inimă și accident vascular cerebral. Este indicat să consumați multe fructe și legume, fibre, pește, nuci sau semințe și să limitați băuturile îndulcite cu zahăr și carnea roșie.

Fiți activ fizic. Mișcarea este foarte importantă pentru a avea o inimă sănătoasă. Recomandat este să faceți exerciții fizice în fiecare zi, în special activități de întărire a mușchilor. Copiii ar trebui să aibă cel puțin 60 de minute de activitate în fiecare zi.

Nu fumați și evitați fumatul pasiv.

Cunoașteți istoricul medical al familiei. Având o rudă cu boli de inimă crește riscul ca și dumneavostră să suferiți de o afecțiune. Informați-vă medicul despre eventualele probleme de inimă pe care le aflați din familie.

Reduceți stresul. Stresul pe termen lung determină o creștere a frecvenței cardiace și a tensiunii arteriale, care poate deteriora pereții arterei.

Informați-vă despre semnele de avertizare privind un atac de cord și un accident vascular cerebral. Nu toată lumea asociază amorțeala bruscă cu un accident vascular cerebral sau o durere toracică severă cu un atac de cord. Simptomele atacului de cord la femei pot fi diferite de bărbați.

În final, nu uitați să mergeți periodic la control!

Tensiunea arterială este forța care mișcă/împinge sângele prin interiorul sistemului nostru circulator. Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţîi, valoarea optimă a tensiunii arteriale este 120/80 mmHg. Dacă tensiunea coboară sub 90/60 mmHg este considerată hipotensiune şi dacă trece de 140/90 mmHg este considerată hipertensiune. Nu există diferenţe între bărbaţi şi femei în ceea ce priveşte valorile normale ale tensiunii arteriale. Însă, valorile normale ale tensiunii arterieale depind de vârstă, iar mai jos puteți observă care sunt acestea:

• 14-19 ani – 117/77 mmHg
• 20-24 ani – 120/79 mmHg
• 25-29 ani – 121/80 mmHg
• 30-34 ani – 122/81 mmHg
• 35-39 ani – 123/82 mmHg
• 40-44 ani – 125/83 mmHg
• 45-49 ani – 127/84 mmHg
• 50-54 ani – 129/85 mmHg
• 55-59 ani -131/86 mmHg
• 60-64 ani – 134/87 mmHg

Infarctul miocardic sau atacul de cord apare atunci când fluxul de sânge către inimă este blocat, cel mai adesea prin acumularea de grăsimi, colesterol și alte substanțe care formează o placă în arterele care hrănesc inima (arterele coronare). Fluxul de sânge întrerupt poate afecta sau distruge o parte a mușchiului cardiac.

În timpul unui atac de cord, una dintre aceste plăci se poate rupe formand in jurul sau un cheag de sânge care poate bloca partial sau complet fluxul de sânge prin arteră coronară. O altă cauză a unui atac de cord este un spasm al unei artere coronare care oprește fluxul de sânge către o parte a mușchiului inimii.

Sunt mai multe tipuri de investigații care ne ajută să aflăm dacă suferim de vreo afecțiune cardiovasculară.

Electrocardiogramă (EKG sau ECG) este un test absolut inofensiv și nedureros, fiind excelent pentru detectarea neregulilor funcției cardiace prin urmărirea activității electrice a inimii (care este tradusă într-o linie care crește și scade pe monitorul EKG). De regulă, un test complet durează între 5 și 10 minute.

Ecocardiografia poate depista ritmul cardiac neregulat (aritmie), folosind unde de înaltă frecvenţă (ultrasunete) pentru a fotografia mărimea, structura şi contracţiile inimii. De asemenea, prin această investigaţie se poate monitoriza o eventuală problemă a valvelor inimii.

Testul de efort este tot un fel de electrocardiogramă, dar înregistrează activitatea inimii în timpul efortului. Cu ajutorul lui, pot fi monitorizate frecvenţa cardiacă, respiraţia, tensiunea arterială, activitatea electrică şi modul în care muşchiul inimii reacţionează la efort. Acest test este util pentru diagnosticarea cauzelor durerilor în piept şi pentru depistarea eventualelor boli coronariene.

Angiografia se recomandă când e necesară investigarea vaselor inimii. Este un test pentru care se folosesc raze X și o substanță de contrast pentru a se vedea fluxul sanguin. Testul poate să identifice blocaje ale arterelor de la baza inimii, anevrisme, probleme la nivelul arterelor renale, malformații vasculare sau cheaguri de sânge la plămâni.

Analizele de sânge sunt absolut necesare pentru a observă dacă există riscul unei afecţiuni a inimii şi a vaselor de sânge. Prin acestea se urmăreşte nivelul colesterolului (dacă este mare, există risc crescut de afecţiuni cardiovasculare şi de infarct) şi proteină C reactivă, care furnizează informaţii despre eventualele inflamaţii din organism.

La recomandarea medicului se pot realiza investigații mai amănunțite, cum ar fi tomografia computerizată (CT) sau radiografia toracică.

Durerea toracică variază în funcție de persoană și de intensitate, durată și locație. Se poate simți ca o durere ascuțită, puternică sau o durereminoră. Durerea toracică poate fi un semn al unei probleme serioase legate de inimă, dar poate apărea și datorită uneia dintre numeroasele cauze comune care nu pun viața în pericol.

Totuși, durerile puternice pot fi semnale pentru: atac de cord – care este un blocaj al fluxului de sânge către inima; angină – durere toracică datorată blocajelor din vasele de sânge care duc la inimă; pericardită – inflamație a sacului în jurul inimii; miocardită – inflamație a mușchiului cardiac; cardiomiopatie – boală a mușchiului cardiac; disecția aortică – cazurile sunt mai rare și implică o ruptură a aortei.

Solicitați de urgență ajutorul unui specialist dacă simțiți că durerea toracică este nouă, inexplicabilă sau durează mai mult de câteva momente.

Stenoza aortică reprezintă micșorarea calibrului valvulei aortice, care conduce sângele, după ieșirea din inima, spre aorta și circulația generală. Acest lucru se produce în urmă unor procese patologice ce duc la îngroșarea, fibrozarea, fuzionarea și calcificarea cuspelor valvei aortice, formând un obstacol în calea tractului de ejecție a ventriculului stâng.

O dată stenoza formată, inima trebuie să facă un efort mai mare pentru a pompă sângele în aortă printr-un orificiu îngustat, determinând creșterea presiunii în ventriculul stâng. Pentru a compensa acest efort suplimentar, musculatura ventriculului stâng se mărește pentru că inima să poată pompă sângele mai puternic. Cu toate că inima poate compensa stenoza valvei aortice pentru o lungă perioadă de timp, până la urmă orificiul valvei aortice se îngustează prea mult astfel că inima nu mai face față acestui efort suplimentar. Această condiție netratată poate conduce la insuficientă cardiacă.

Simptomele stenozei aortice se dezvoltă de obicei treptat după o perioadă latentă asimptomatică de 10-20 de ani. Acestea apară numai atunci când presiunea din ventriculul stâng este mult crescută sau fluxul sanguin care pleacă din ventriculul stâng către restul organismului este redus în mod drastic.

În majoritatea cazurilor, simptomele resimțite la pacienții cu stenoză aortică sunt următoarele: dureri toracice (angină) care apar mai ales în urmă efortului, presiune sau senzație de strângere, leșin, numit și sincopă, palpitații sau un sentiment de bătăi grele ale inimii, stare de oboseală sau capacitatea redusă de a face activități normale care necesită eforturi ușoare, respirații scurte și superficiale (dispnee) în timpul unei activități, tulburări ale ritmul cardiac (bătăi neregulate ale inimii).

Arteriografia este o examinare medicală de tip radiologic cu ajutorul căreia se poate observa o arteră şi traseul ei, grosimea pereţilor, prezenţa unei modificări a pereţilor, a unor obstacole, defecte tip anevrism sau fistule, trombi,  leziuni, etc. Procedeul implică injectarea unei substanţe de contrast pe bază de iod – pentru care se face în prealabil o testare a sensibilităţii, pentru prevenirea incidentelor sau accidentelor de tip alergie și şoc anafilactic.

Arteriografia permite să se localizeze o îngustare arterială, un anevrism sau originea unei sângerări digestive. Ea detectează, de asemenea, unele malformații ale vaselor (angioame, fistule), leziunile traumatice și patologiile ischemice, adică provocate de o întrerupere sau o diminuare a circulației sangvine (tromboză arterială sau venoasă).

Arteriografia necesită o spitalizare de 24, fiind realizată sub anestezie locală și poate dura de la 10 minute până la două ore.

Arteriografia este utilizată pentru stabilirea diagnosticelor preoperatorii pentru că oferă posibilitatea de a estima caracterul mai mult sau mai puțin hemoragic al unor intervenții. De asemenea, prin această intervenție se poate preciza amplasarea vaselor și a leziunilor lor și să se obțină informații importante cu privire la circulația sângelui în vene și artere.

Coronografia este un examen radiologic care permite vizualizarea arterelor coronare care irigă inima. Este o intervenție minim invazivă care presupune injectarea de substanță de contrast la nivelul arterelor coronare, cu obținerea desenului fluxului interior al acestora și cu evidențierea stenozelor coronariene.

Procedura se realizează cu aparatură specială (angiograf) ce folosește raze X. Sub anestezie locală în arteră femurală dreaptă (în plica inghinală) se introduce o sondă ce este împinsă până la originea arterelor coronare. Prin sondă este injectat un produs de contrast iodat, opac la razele X, iar o cameră de luat vederi filmează traseul produsului în arterele coronare.

Posibilele efecte secundare sunt date de intoleranță la produsul de contrast.

Angioplastia este o procedură în care intervenția se face pentru a lărgi o arteră coronară care este blocată sau îngustată de către o placă de aterom. Pentru aceasta se poate realiza fie o dilatație cu balon, fie se montează un stent.

Angioplastia coronariană se efectuează în sălile de angiografie, în condiții sterile, sub anestezie locală. Pacientul este conștient pe tot parcursul intervenției, el fiind conectat continuu la aparate de vizualizare și înregistrare a datelor. Medicul intervenționist alege calea de acces vascular la nivel inghinal (arteră femurală) sau radial (la încheietura mâinii) și apoi face anestezia locală pentru puncția arterei. Prin orificiul milimetric se introduce în artera aleasă ca intrare un tub gol (teacă arterială) prin care se trec apoi o serie de sonde, tuburi subțiri, cu care avansează sub observare radioscopică până la originea arterelor coronare. Prin catetere se injectează substanța de contrast care realizează opacifierea arterelor coronare și, prin expunerea la raze X, se observă fluxul sangvin și eventualele blocaje. În funcție de numărul și gravitatea stenozelor se alege tratamentul optim – angioplastie (dilatare) cu balon fie se montează un stent.

Fiind o procedură minim-invazivă, recuperarea este una rapidă, iar pacienții își pot relua activitatea curentă în câteva zile, acesta fiind și unul dintre avantajele intervenției.